Când și cum se recoltează lemnul-dulce: rădăcina în anul al treilea

Lemnul-dulce (Glycyrrhiza glabra) este planta a cărei rădăcină, incredibil de dulce, se folosește de milenii pentru tuse, digestie și gât iritat. Spre deosebire de plantele la care culegi frunza sau floarea într-un singur sezon, aici recoltezi organul subteran — iar asta cere răbdare de ani de zile, pentru că dulceața și compușii activi se acumulează lent în rădăcină.

Ce parte se recoltează

Se recoltează rădăcinile și stolonii (rizomii orizontali) subterani. Aceștia conțin glicirizina — substanța de până la 50 de ori mai dulce decât zahărul — plus flavonoide și saponine cu efect antiinflamator și expectorant. Partea aeriană nu are valoare medicinală comparabilă și se lasă pe loc.

Vârsta plantei contează cel mai mult

Rădăcina nu se dezgroapă în primul an. Lemnul-dulce are nevoie de minimum 3–4 ani de creștere pentru ca rădăcinile să se îngroașe și să acumuleze glicirizină în concentrație utilă. O rădăcină de un an este subțire, apoasă și puțin dulce; abia după câțiva ani devine groasă, fibroasă și intens dulceagă la interior. Răbdarea este, la această plantă, principala unealtă a culegătorului.

Vârsta plantei	Rădăcina	Decizie
1–2 ani	Subțire, apoasă, slab dulce	Prea devreme
3–4 ani	Groasă, fibroasă, intens dulce	Momentul ideal
Peste 5 ani	Foarte lemnoasă, greu de procesat	Încă utilizabilă, dar mai dură

În ce sezon se dezgroapă

Momentul optim este toamna târziu, după ce partea aeriană s-a ofilit și planta a tras seva înapoi în rădăcină — de regulă în octombrie-noiembrie. O alternativă este primăvara devreme, înainte de pornirea în vegetație. În ambele cazuri, planta este în repaus, iar rădăcina este la concentrația maximă de substanțe de rezervă, inclusiv glicirizina.

Cum se recoltează corect

1. Sapă larg în jurul plantei, la 30–40 cm adâncime — rădăcinile de lemn-dulce se întind mult lateral;
2. Scoate cu grijă rizomii lungi și rădăcinile groase, urmărindu-le în sol ca să nu le rupi;
3. Lasă în pământ o parte din stoloni cu muguri, dacă vrei ca planta să repornească — lemnul-dulce se înmulțește ușor astfel;
4. Scutură pământul și pune rădăcinile deoparte pentru curățare.

Sfat practic: verifică recolta gustând. Taie un capăt de rădăcină și mestecă-l — dacă e intens dulce și aromat, planta e coaptă pentru recoltat; dacă e apos și fad, mai lasă-o un an în pământ.

Curățarea, uscarea și păstrarea

Spală rădăcinile de pământ sub jet de apă și perie-le bine, dar nu le decoji — cea mai mare parte a compușilor activi stă chiar sub coajă. Taie rizomii groși în bucăți sau fâșii de câțiva centimetri, ca să se usuce uniform. Întinde-le într-un singur strat, la umbră, într-un loc cald și aerisit, sau folosește un deshidrator la 40–50 °C. Rădăcina groasă se usucă lent, uneori una-două săptămâni la aer; e gata când se rupe sec și nu mai cedează la îndoire.

Depozitează bucățile uscate în borcane sau pungi de hârtie, la loc uscat și întunecos; rădăcina uscată bine își păstrează dulceața ani de zile. Pentru cei fără grădină sau răbdare de patru ani, o rădăcină de lemn-dulce uscată de calitate este cea mai simplă cale de a avea remediul la îndemână.

Contraindicații și precauții

Lemnul-dulce este dulce, dar deloc inofensiv în doze mari sau pe termen lung:

• Hipertensiune arterială — glicirizina crește tensiunea și reține sodiul; se evită la hipertensivi;
• Boli de inimă, edeme, boli de rinichi — risc de retenție de apă și pierdere de potasiu;
• Sarcină — se evită, poate afecta sarcina;
• Nu se consumă în cantități mari mai mult de câteva săptămâni;
• Interacționează cu diuretice, corticosteroizi și medicamente pentru inimă — cere avizul medicului.

Recoltat cu răbdare, abia după câțiva ani, și folosit cu măsură, lemnul-dulce rămâne un remediu prețios pentru gât și digestie — dovada maturității fiind chiar dulceața intensă a rădăcinii pe care o gușiți la dezgropare.

Întrebări frecvente

După câți ani se recoltează rădăcina de lemn-dulce?

De regulă după 3–4 ani de creștere. Rădăcina are nevoie de acest timp ca să se îngroașe și să acumuleze glicirizină în concentrație utilă. O rădăcină de un an este subțire, apoasă și abia dulce.

În ce sezon se dezgroapă lemnul-dulce?

Toamna târziu, după ofilirea părții aeriene, sau primăvara devreme, înainte de pornirea în vegetație. În repaus, planta are rădăcina cea mai bogată în substanțe de rezervă și glicirizină.

Se decojește rădăcina de lemn-dulce?

Nu, se spală și se perie bine, dar nu se decojește, pentru că mare parte din compușii activi se află chiar sub coajă. Decojirea ar însemna să arunci tocmai partea valoroasă.

Cine trebuie să evite lemnul-dulce?

Persoanele cu hipertensiune, boli de inimă, de rinichi, cu edeme, precum și gravidele. Glicirizina crește tensiunea și reține sodiul, iar consumul mare și prelungit poate scădea potasiul din organism.

Cât se păstrează rădăcina uscată de lemn-dulce?

Ani de zile, dacă este uscată complet și ținută în borcane sau pungi de hârtie, la loc uscat și întunecos. Rădăcina groasă, bine deshidratată, își conservă foarte bine dulceața și compușii activi.